Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele delă:

de la prep.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită



dela prep. indică începutul sau punctul de plecare: dela nașterea lui Crist, dela București.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DÉLĂ, dele, s. f. (Înv.) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3).Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. – Rus. delo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

délă (déle),s. f.1. Dosar. – 2. Pricină în curs de judecată. – 3. Teanc de hîrtii, dosar. – Var. (înv.) deală, s. f. (treabă; afacere). Sl. dĕlo „operă, lucrare, lucru făcut”, de la dĕti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Înv. – Der. delar, s. m. (înv., arhivar); deletnic, adj. (sîrguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; îndelete, adv. (în locuțiunea pe îndelete), a cărei formație este puțin clară (după Scriban, s-ar explica plecîndu-se de la reprezentanta lat. libitum); îndeletnici, vb. refl. (a-și petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Drăganu, Dacor., V, 347-52.
Sursa: Dicționarul etimologic român

délă f., pl. e (rus. dĕlo, pl. dĕla, afacere, proces, d. vsl. dĕlo, dĕla, lucru, lucrare, d. dĕlati, a lucra, dĕti-deždon, dĕĭati-dĕĭon, a face, a pune. V. deletnic, nă-dejde, nedeĭe, în-deletnicesc, rogo-dele, zdelcă). Vechĭ. Dosar.
Sursa: Dicționaru limbii românești