DEFICÍT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEFICÍT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEFICÍT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi].
Sursa: Dicționar de neologisme
*deficít n., pl e (lat. déficit, „lipsește”, d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceĭa ce lipsește dintr’o sumă: deficit bugetar. – E un cuvînt de formațiune greșită, ca și accesit și affidavit. V. excedent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
deficít s. n., pl. deficíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deficit n. ceea ce lipsește, excedent de cheltueli.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEFICÍT, deficite, s. n. Diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; p. ext. pierdere (bănească); lipsă. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DEFICÍT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEFICÍT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEFICÍT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi].
Sursa: Dicționar de neologisme
*deficít n., pl e (lat. déficit, „lipsește”, d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceĭa ce lipsește dintr’o sumă: deficit bugetar. – E un cuvînt de formațiune greșită, ca și accesit și affidavit. V. excedent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
deficít s. n., pl. deficíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deficit n. ceea ce lipsește, excedent de cheltueli.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEFICÍT, deficite, s. n. Diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; p. ext. pierdere (bănească); lipsă. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)