Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele defectiv:

DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif].
Sursa: Dicționar de neologisme

*defectív, -ă adj. (lat. defectivus). Gram. Căruĭa-ĭ lipsesc timpurĭ, modurĭ, persoane: verb defectiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești

defectív adj. m., pl. defectívi; f. defectívă, pl. defectíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

defectiv a. Gram. verb căruia îi lipsesc unele timpuri, moduri, persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)