Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele deda:

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEDÁ vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEDÁ vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da].
Sursa: Dicționar de neologisme

dedá (dedáu, dedát), vb.1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie.
Sursa: Dicționarul etimologic român

DEDA, com. în jud. Mureș, pe Mureș, la ieșirea acestuia din defileu; 4.268 loc. (1995). Stație de c. f.
Sursa: Dicționar enciclopedic

DEDA, Edmond (1920-2006), compozitor, dirijor, pianist și solist vocal român de muzică ușoară. Piese de largă popularitate; muzică pentru spectacole de varietăți și film. Lucrări: „Parada muzicii ușoare românești”, „Euterpe în vacanță”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!dedá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedáu, 1 pl. ne dedắm, 2 pl. vă dedáți, 3 pl. se dedáu, imperf. 3 sg. se dedá, m.m.c.p. 1 sg. mă dedásem, 1 pl. ne dedáserăm; conj. prez. 3 să se dedeá; imper. neg. 2 sg. nu te dedá, 2 pl. nu vă dedáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dedà v. 1. a se da cu totul la ceva: s’a dedat la studii; 2. a se deprinde: era dedat la rele. [Lat. DEDARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)