DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DECUPÁT2, -Ă adj. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ♦ pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. (< fr. découpé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECUPÁT1 s. n. decupare. (< decupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECUPÁT s.n. Decupare. [< decupa].
Sursa: Dicționar de neologisme
DECUPÁT, -Ă adj. Tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. [Cf. fr. découpé].
Sursa: Dicționar de neologisme
decupát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
decupat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul decupa