DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte].
Sursa: Dicționar de neologisme
decónt s. n., pl. decónturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)