DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].
Sursa: Dicționar de neologisme
decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)