DECOLORÁNT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECOLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, agent fizic) care decolorează. (< fr. décolorant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECOLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent fizic) care decolorează. [Cf. fr. décolorant].
Sursa: Dicționar de neologisme
*decoloránt,-ă adj. și s. (fr. décolorant). Care descolerează: cloru e decolorant. – Și desc- și disc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DECOLORÁNT, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (1). 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a decolora (1) și care acționează fie prin adsorbție (ex. pământurile decolorante, cărbunele activ etc.) fie prin oxidare (ex. hipocloriții, apa oxigenată etc.), fie prin reducere (ex. dioxidul de sulf, hidrosulfitul de sodiu etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic decoloránt1 adj. m., pl. decoloránți; f. decolorántă, pl. decoloránteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită decoloránt2 s. m., pl. decoloránțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
decolorant a. care produce decolorațiunea: acidul sulfuros și clorul sunt decolorante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DECOLORÁNT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)