DECLARÁȚIE, declarații, s. f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunoștință, se întărește o măsură luată; notificare. ♦ Mărturie, depoziție a unui martor. ♦ Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administrației de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face această relatare. ♦ Formă de tratat internațional. 2. (În sintagma) Declarație de război = încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia. [Var.: declarațiúne s. f.] – Din fr. déclaration, lat. declaratio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECLARÁȚIE s. f. 1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc. ♦ verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”. 2. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. 3. mărturie, depoziție în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. 4. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia. (< fr. déclaration, lat. declaratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECLARÁȚIE s.f. Arătare, afirmare a unor convingeri, a unor sentimente. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”, „a gândi”. ♦ Act oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. ♦ Mărturie, depoziție în fața unei autorități. ♦ Relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. [Var. declarațiune s.f. / cf. fr. déclaration, lat. declaratio].
Sursa: Dicționar de neologisme
declaráție (de-cla-, -ți-e) s. f., art. declaráția (-ți-a), g.-d. art. declaráției; pl. declaráții, art. declaráțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECLARÁȚIE, declarații, s. f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunoștință, se întărește o măsură luată; notificare. ♦ Mărturie, depoziție a unui martor. ♦ Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administrației de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face această relatare. ♦ Formă de tratat internațional. 2. (În sintagma) Declarație de război = încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia. [Var.: declarațiúne s. f.] – Din fr. déclaration, lat. declaratio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)