Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele decima:

DÉCIMA1 s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
Sursa: Dicționar de neologisme

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DÉCIMA1 s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DÉCIMA1 s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
Sursa: Dicționar de neologisme

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DÉCIMA1 s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DÉCIMĂ s. f. 1.. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terță peste octavă). 2. strofă de zece versuri. (< it. decima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime].
Sursa: Dicționar de neologisme

décimă f., pl. e (lat. décima [pars], a zecea [parte], d. decem, zece. V. dijmă). Zecĭuială, dijmă: decima luĭ Saladin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

décimă s. f., g.-d. art. décimei; pl. décime
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)