DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].
Sursa: Dicționar de neologisme
decalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 decalcheáză; conj. prez. 3 să decalchézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decálc] – Din fr. décalquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].
Sursa: Dicționar de neologisme
decalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 decalcheáză; conj. prez. 3 să decalchézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DECALCÁ, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. și: decálc] – Din fr. décalquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)