DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEBILITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debilita și rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].
Sursa: Dicționar de neologisme
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitắrii; pl. debilitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
debilitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul debilita