DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
Sursa: Dicționar de neologisme
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DANTÉLĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DANTÉLĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].
Sursa: Dicționar de neologisme
dantélă (dantéle), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).Sursa: Dicționarul etimologic român *dantélă f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde și ngr. dantella și tantela și rom. vulgar tantelă). Horbotă, țesătură fină, rară și dințată orĭ nu care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeilor. – Dial. și cipcă, șpiț și colțișorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dantélă s. f., g.-d. art. dantélei; pl. dantéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dantelă f. țesătura ușoară cu urzeala foarte fină: dantelă de fir de mătase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DANTÉLĂ, dantele, s. f. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)