Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele dajdie:

DÁJDIE, dajdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dăjdii] – Din sl. dažda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



dájdie (dắjdii), s. f. – Dare, tribut. – Var. (înv.) dajde. Sl. dažda „donare”, de la dati „a da” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 152), cf. bg. daždie.Der. dajnic, s. m. (contribuabil); dăjdier, s. m. (perceptor).
Sursa: Dicționarul etimologic român

dájdie f., pl. dăjdiĭ (vsl. dažda, dajdie, d. dati, a da. V. dar). Bir, contribuțiune. – Și dajde, pl. dăjdi (Ur.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

dájdie (-di-e) s. f., art. dájdia (-di-a), g.-d. art. dájdiei; pl. dắjdii, art. dắjdiile (-di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dajdie f. od. dare, contribuțiune, în special dare de pământ sau fonciară: dăjdii multe punea asupra țării OD. [Slav. DAJDA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DÁJDIE, dăjdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dajdii] – Din sl. dažda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dấjdie, -ii, s.n. – Probabil element component al colibei păcurărești sau gardul împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdíi” (Antologie 1980: 373; Berbești, 1930). – Et. nec.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș