DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță].
Sursa: Dicționar de neologisme
dadofór s. m., pl. dadofóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 