DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).Sursa: Dicționar enciclopedic *dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dácic adj. m., pl. dácici; f. dácică, pl. dáciceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dacic a. privitor la Daci: răsboiul dacic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÁCIC, – Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)