Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele dărac:

DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină de lucru alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak.Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător).
Sursa: Dicționarul etimologic român

darac, daracuri s. n. (er.) act sexual.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

darác m. (turc. tarak, darak; ngr. tarakí, bg. darak, sîrb. darak, tarak). Șir dupiu de dințĭ de fer înfipțĭ într’un fel de scaun de lemn de dărăcit lîna, cînepa saŭ inu (care va fi țesut apoĭ). V. drigiu, pĭeptenel, raghilă, cesală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

darác, -e, s.n. – Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiționala hrebdincă: „Daracul vechi era acționat cu mâna și avea două palete dreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie din sârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe o laviță, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna și o scălmăna„; „Daracele acționate de apă sunt instrumente mai recente. Ele au existat la Vad și la Remetea Chioarului. Azi daracele sunt acționate cu curent electric. Numărul lor s-a redus odată cu apariția stofelor de fabrică” (Șainelic, 1996, 64). – Din tc. tarak, darak (Șeineanu cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

darác s. n., pl. daráce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

darac n. pieptene mare cu dinți cu care se scarmănă lâna sau cânepa. [Turc. DARAK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DĂRÁC s. n. v. darac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DĂRÁC s. n. v. darac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)