CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din cățel.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
!cățelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățeléște, imperf. 3 sg. se cățeleá; conj. prez. 3 să se cățeleáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cățelì v. 1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces); 2. a se împreuna (vorbind de câini).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.: despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)