CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele). – Din cățel + suf. -andru.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cățelándru m. și -ă f., pl. e. Cățel saŭ cățelușă maĭ mare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cățelándru s. m., art. cățelándrul; pl. cățelándri, art. cățelándriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cățelandru m. cățel mai mare: puii vulpii se făcuse cățelandri ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)