CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lângă a doua stea din proțap. – Din căra + suf. -ăuș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cărăúș m. (d. car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. V. chirigiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cărăúș s. m., pl. cărăúșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cărăuș m. cel ce duce sau transportă într’un car.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)