CĂRUNȚÁRE, cărunțări, s. f. v. CĂRUNȚA. – [DMLR]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
Forme flexionare:
căruntare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul cărunta
cărunțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul cărunța