CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Din cărturar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cărturăríe f. Învățătură, studiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cărturăríe (rar) s. f., art. cărturăría, g.-d. cărturăríi, art. cărturăríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cărturărie f. învățătură, știință: apucă-te de cărturărie CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)