CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de capie. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. – V. căpia.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
căpiát, s.n. – Capie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (< capie).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
căpiat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul căpia