CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Din călțun + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
călțunár (înv.) s. m., pl. călțunáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) câlțunar m. cel ce face sau vinde călțuni. ║ călțunărese f. pl. cocoane alese dintre rudele ginerelui, cari duc diferite daruri miresei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a