CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a cârni. – V. cârni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÂRNÍT, -Ă, cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
cârnít s. n., pl. cârníturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a (se) cârni. – V. cârni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a cârni. – V. cârni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÂRNÍT, -Ă, cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
cârnít s. n., pl. cârníturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a (se) cârni. – V. cârni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cârnit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cârni