CÂRMĂ, cârme, s. f. 1. Piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcații, a unei nave sau a unui aparat de zbor. 2. Fig. Conducere, cârmuire, guvernare. – Din sl. krŭma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cârmă, cârme s. f. nas mare și încovoiat.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
cấrmă s. f., g.-d. art. cấrmei; pl. cấrmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cârmă f. 1. aparat la pupa unei corăbii, servind a-i da direcțiunea cuvenită; 2. fig. conducere, direcțiune: cârma Statului. [Slav. KRŬMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CẤRMĂ, cârme, s. f. 1. Piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor. 2. Fig. Conducere, cârmuire, guvernare. – Din sl. krŭma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)