CÂRCIÓC s. n. v. cârciog.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură).Sursa: Dicționarul etimologic român
cârcioc n. pl. șiretlicuri judecătorești: meșter de cârciocuri. [Rus. KRŬČOKŬ, cârligel (cf. cârlig, la figurat)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂRCIÓC s. n. v. cârciog.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)