CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cântecél s. n., pl. cântecéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)