CVÍNTĂ, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 4. (În forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CVÍNTĂ s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea poziție principală de apărare la scrimă. 3. Formație de cinci cărți consecutive (de aceeași culoare) la jocul de cărți. 4. Acces de tuse violent și prelungit. [Var. chintă, cuintă s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte].
Sursa: Dicționar de neologisme
!cvíntă1/chíntă (figură de scrimă, acces de tuse) s. f., g.-d. art. cvíntei/chíntei; pl. cvínte/chínteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CVÍNTĂ1, cvinte, s. f. 1. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 2. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 3. Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s. f.]. – Din fr. quinte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)