Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele cutreiera:

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cutreierá (cutréier, cutreierát), vb.1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului, cf. tribulație și Șeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român


cutreierá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutréieră
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)