Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cuscru:

CÚSCRU, cuscri, s. m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț; (la pl.) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Lat. consoc(e)rum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cúscru (cúscri), s. m.1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16).
Sursa: Dicționarul etimologic român

cúscru, cúscră s., pl. ĭ, e (lat. cón-socer, cón-socra. D. rom. vine alb. krušk, kruškă, ung. kuszkura. V. socru). Tatăl și mama mireluĭ și mireseĭ între eĭ. Rudă pin [!] alianță maĭ depărtată. V. cumătru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cúscru, -i, s.m. – Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț: „Aceia nu-s nori de ploaie, / Că-s cuscri, nuntașii tăi” (Bilțiu 1990: 35). – Lat. consoc(e)rum.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cúscru s. m., art. cúscrul; pl. cúscri, art. cúscrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cuscru m. 1. socru în raport cu alt socru, rudă prin căsătoria fiului cu fiica celuilalt; 2. rudă mai depărtată. [Lat.: CONSOCRUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÚSCRU, cuscri, s. m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț; (la pl.) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Lat. consoc(e)rum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)