curpătór, V. cîrpător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
curpătór, -oare, s.n. – Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă la curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu 1999: 312). – Lat. coopertorium (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș