CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CURATÓR s. m. 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< fr. curateur, lat. curator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
*curatór, -oáre s. (lat. curator, d. curare, a îngriji. V. procurator). Jur. Persoană pusă de lege să administreze averea și interesele unuĭ major incapabil saŭ unuĭ minor emancipat. V. tutor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
curatór s. m., pl. curatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită curator m. cel numit de justiție a supraveghia interesele unui minor emancipat, a administra averea unui major declarat incapabil sau a purta grijă de o moștenire vacantă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)