CÚPULĂ, cupule, s. f. Organ în formă de cupă1 mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe. – Din fr. cupule, lat. cupula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÚPULĂ s. f. 1. potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe. 2. structură anatomică în formă de cupă. (< fr. cupule, lat. cupula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÚPULĂ s.f. 1. Potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe. 2. Structură anatomică în formă de cupă. [< fr. cupule, cf. lat. cupula].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cúpulă f., pl. e (lat. cúpula, dim. d. cupa, cupă. V. cupolă). Bot. Potir, scobitura în care e așezată floarea saŭ ghinda și care e formată din bracteĭ îndesate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cúpulă s. f., g.-d. art. cúpulei; pl. cúpuleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÚPULĂ, cupule, s. f. Organ în formă de cupă1 mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe. – Din fr. cupule, lat. cupula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)