CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].
Sursa: Dicționar de neologisme
cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].
Sursa: Dicționar de neologisme
cúplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cúplei; pl. cúpleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÚPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de micșorare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)