CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CUPÉU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].
Sursa: Dicționar de neologisme
cupéu (cupéuri), s. n. – 1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.Sursa: Dicționarul etimologic român cupéŭ n., pl. urĭ (fr. coupé, adică „tăĭetură, despărțitură”, d. couper, a tăĭa). Trăsură închisă care are în lăturĭ cîte o ușă cu geam. Compartiment de vagon: cupeŭ de dame. – În Mold. și cupea, f., pl. ele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cupéu (compartiment, trăsură) (înv.) s. n., art. cupéul; pl. cupéuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cupeu n. 1. trăsură de lux cu două locuri; 2. partea de dinainte a unei diligențe; 3. compartiment de vagon de clasa întâia (= fr. coupe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)