Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele cuminte:

CUMÍNTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ◊ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cumínte adj. (cu și minte). Prudent, deștept: om, femeĭe cuminte; oamenĭ, femeĭ cumințĭ. (Se poate scrie și cu minte, și atuncĭ e invariabil: oamenĭ cu minte).
Sursa: Dicționaru limbii românești

cumínte adj. m. și f., pl. cumínți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cuminte a. înțelept, cu judecată, prevăzător. [V. minte].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUMÍNTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ♦ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. -- Cu + minte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)