CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a culuccíŭ (turc. kullukčy). Vechĭ. Mold. Păzitor (gardist) de noapte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
culuccíu (înv.) s. m., art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii (-ci-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită culucciu m. od. în Mold., gardian, sentinelă: ulița este pustie, numai un culucciu se zărește AL. [Turc. KULUKČI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)