CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
culés s. n., pl. culésuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
culés s. n., pl. culésuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
cules - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul culege