Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele cucernic:

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut [!] cucernic, o cucernică închinăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cucérnic, -ă, (cuciarnic, cuciernic), adj. – Plăcut, simpatic, mândru; hireș, frumos. – Din cuceri „a-și atrage simpatia” (< lat. *conquerire) + -nic.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. cucérnică, pl. cucérnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cucernic a. 1. smerit, evlavios: cucernică închinare; 2. titlu dat preoților: cucernice părinte!
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)