CRẤSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
crấsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crấsniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crấsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crấsniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crâsnic m. Tr. îngrijitor de biserică, paraclisier. [Slav. KRŬSTŬ, cruce: lit. cel ce duce înainte crucea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
crâsnic n. Mold. plasă pătrată de prins pește, atârnând de două prăjini încrucișate. [Vorbă identică cu cea precedentă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRẤSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac), legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRẤSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
crấsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crấsniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crấsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crấsniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
crâsnic m. Tr. îngrijitor de biserică, paraclisier. [Slav. KRŬSTŬ, cruce: lit. cel ce duce înainte crucea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
crâsnic n. Mold. plasă pătrată de prins pește, atârnând de două prăjini încrucișate. [Vorbă identică cu cea precedentă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRẤSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac), legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) crấșnic, -i, s.m. – Paraclisier (la biserică), diacon. – Din sl. kristŭ „cruce„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș