CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a crânceníe (înv.) s. f., art. crâncenía, g.-d. art. crânceníei; pl. crânceníi, art. crânceníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
crâncenie f. faptă crâncenă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)