CRÓSĂ2, crose, s. f. Smoc de pene întrebuințat altădată ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRÓSĂ1, crose, s. f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care este condus pucul sau mingea la jocul de hochei, polo și golf. – Din fr. crosse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CRÓSĂ s. f. 1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf. 2. cârjă episcopală. 3. patul puștii sau al pistolului. 4. formațiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă. (< fr. crosse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRÓSĂ s.f. 1. Baston curbat la un capăt, care se folosește la jocurile de hochei, polo, golf. ♦ Cârjă episcopală. 2. Patul puștii sau al pistolului. [< fr. crosse].
Sursa: Dicționar de neologisme
crósă (baston, cârjă) s. f., g.-d. art. crósei; pl. cróseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CROSĂ1, crose, s. f. Baston curbat la un capăt cu care este condus pucul sau mingea la hochei, polo și golf. – Din fr. crosse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRÓSĂ2, crose, s. f. Smoc de pene folosit în trecut ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CRÓȘĂ s. f. (muz.) notă în valoare de o optime, cu coada terminată printr-un semn în formă de cârlig. (< fr. croche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRÓȘĂ s.f. (Muz.) Notă în valoare de o optime, a cărei coadă este terminată printr-un semn în formă de cârlig. [< fr. croche].
Sursa: Dicționar de neologisme
cróșă (muz.) s. f., art. cróșa, g.-d. art. cróșei; pl. cróșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită croșă f. notă de muzică (=fr. croche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a