Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele crotal:

CROTÁL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CROTÁL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].
Sursa: Dicționar de neologisme

*crotál m., pl. (vgr. krótalon, zurgalăŭ [!], geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crotál1 (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotáli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crotál2 (castanietă) s. n., pl. crotále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CROTÁL1, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CROTÁL2, crotale, s. n. Castanietă. – Din ngr. krotalon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CROTÁL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CROTÁL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].
Sursa: Dicționar de neologisme

*crotál m., pl. (vgr. krótalon, zurgalăŭ [!], geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crotál1 (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotáli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crotál2 (castanietă) s. n., pl. crotále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CROTÁL1, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CROTÁL2, crotale, s. n. Castanietă. – Din ngr. krotalon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)