Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele croșetă:

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CROȘETÁ vb. tr. a împleti (dantele) cu croșeta. (< fr. crocheter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CROȘETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croșeta. [< fr. crocheter].
Sursa: Dicționar de neologisme

croșeta, croșetez v. t. (la fotbal) a dribla în zig-zag.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

croșetá (a ~) vb., ind. prez. 3 croșeteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

croșetà v. a împleti cu iglița.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].
Sursa: Dicționar de neologisme

croșétă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet.Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).
Sursa: Dicționarul etimologic român

croșétă (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșétei; pl. croșéte; (paranteze) [ ]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)