Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele crivat:

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



crivát (criváturi), s. n. – Pat. – Var. crevat. Mr. crivat, megl. crivét. Ngr. ϰρεββάτι (Cihac, II, 652; Meyer 205; Sandfeld 18), cf. tc. kerevet, alb., bg., sb. krevet (sec. XVIII, cf. Vasmer, Gr., 84), rus. krovatĭ, mag. kerevet, it. grabato (Battisti, III, 1851), fr. grabat. Mai ales în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crivát (reg.) s. n., pl. criváturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): înecată de lumină e întinsă ’n crivat EM. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord-est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional).
Sursa: Dicționarul etimologic român

crívăț n., pl. ețe (vsl. krivĭcĭ, d. krivŭ, cotit, strîmb, adică „vîntu care suflă strîmb”, nsl. krivec, crivăț; sîrb. krivac, criminal. V. crivac, crivină). Vîntu de nord orĭ nord-est (Mold.) orĭ de est (Munt.) care bate puternic ĭarna. Spre crivăț, spre partea de unde bate crivățu (spre Rusia). V. vînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crívăț s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crivăț n. 1. vânt rece și umed ce bate dela N-E: lupii cu crivățul iernii m’alungau urlând AL.; 2. miază-noapte: spre crivăț vine târgul Neamțului GR. [Serb. KRIVAȚ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre Nord-Est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)