CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRIC s. n. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus. (< fr. cric)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRIC s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăților prin împingere în sus. [< fr. cric].
Sursa: Dicționar de neologisme
cric, crícuri, s.n. (reg.) suman scurt și strâmt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cric s. n., pl. crícuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, mecanic etc. folosit pentru ridicarea unor greurăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)