CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s.n. Cretacic. (din fr. crétacé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CRETACÉU, -ÉE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cretacéu1 adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cretacéu2 s. n., art. cretacéulSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cretaceu a. care e de natura cretei: teren cretaceu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)