Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele creol:

CREÓL, -Ă, creoli, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmașă a coloniștilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. S. f. Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de vest etc. ◊ (Adjectival) Limba creolă din Haiti. [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CREÓL, -Ă s. m. f. om de rasă albă, urmaș al primilor coloniști europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile). ◊ (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli. (< fr. créole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CREÓL, -Ă s.m. și f. 1. Persoană de rasă albă născută în America Latină sau în colonii. 2. (Prin confuzie) Persoană născută din părinți de rase diferite; mulatru. // s.f. Limbă care reprezintă stadiul unor limbi de cultură (franceză, spaniolă, portugheză etc.) evoluate potrivit modului de a vorbi al acestor persoane. [Pron. cre-ol. / < fr. créole, cf. sp. criollo].
Sursa: Dicționar de neologisme

*creól, -ă s. (fr. créole, d. sp. criollo). Eŭropean născut în coloniĭ (maĭ ales în America latină). Adj. Prnunțare creolă. Adv. Ca creoliĭ: a vorbi creol. – Se zice și despre negriĭ din America, spre deosebire de ceĭ din Africa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

creól adj. m., s. m., pl. creóli; adj. f., s. f. creólă, pl. creóle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

creol m. cel născut în colonii din părinți europeni. ║ creola f. jargonul ce vorbesc Negrii din colonii, amestec de. vorbe franceze schimonosite și de împrumuturi din alte limbi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CREÓL, -Ă, creoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmașă a coloniștilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. Adj. Care aparține creolilor (1), privitor la creoli. ♦ (Substantivat, f.) Varietate lingvistică formată în diferite părți ale lumii, în urma contactului dintre vorbitori ai unor limbi europene (engleza, franceza, portugheza, spaniola) cu diverse alte limbi (africane, australiene etc.). [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)