CRAVAȘÁ, cravașéz, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRAVAȘÁ vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRAVAȘÁ vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. cravacher].
Sursa: Dicționar de neologisme
cravașá (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașeáză, 1 pl. cravașắm; conj. prez. 3 să cravașéze; ger. cravașấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRAVAȘÁ, cravașéz, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].
Sursa: Dicționar de neologisme
*craváșă f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. gîrbacĭ). Barb. Bicĭușcă, vărguță de bătut calu cînd eștĭ călare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)